Adolescenta este o etapa a provocarilor, a transformarilor si-a cautarilor, atat pentru tineri, cat si pentru parinti.
Un test al echilibrului, in sine, uneori greu de depasit datorita vulnerabilitatii tinerilor, acestia fiind mai receptivi ca oricand la ei insisi si la ceilalti. Imaginea de sine le este in curs de definire, acceptarea sociala devine prioritara, activitatile si curiozitatile se diversifica.
Ce poate fi mai solicitant decat atat? Sa trebuiasca sa lupti in aceasta perioada sensibila cu o problema de sanatate, precum gigantomastia juvenila!
Ce si de ce
Nedorita, dar totusi intalnita, gigantomastia este afectiunea care consta in cresterea exagerata a sanilor, in perioada adolescentei, cu repercusiuni pe termen lung asupra sanatatii fizice si psihice. Cresterea extrema se poate produce in orice moment in timpul pubertatii, uneori si de la 12 ani, alteori la inceputul liceului, si are o faza de crestere rapida a sanilor timp de aproximativ 6 luni, urmata de o perioada de crestere mai lenta, variabila ca durata, dar constanta, a sanilor.
Unilaterala sau bilaterala, mai poarta numele de macromastie sau hipertrofie mamara, insa consider ca aceasta afectiune poate fi si un diagnostic al suferintei data de excluziunea sociala, daca nu se iau masuri medicale la timp.
Mecanismul de baza care provoaca gigantomastia juvenila nu a fost inca elucidat, chiar daca cel mai frecvent se asociaza cu obezitatea si cu dezechilibrele hormonale. Nu e neaparat. Prin urmare, factorii sunt controversati si pot fi diferiti sau cumulati, de la caz la caz.
Se considera ca ar avea la baza cauze genetice (sindromul Klinefelter, care poate induce ginecomastia la barbati), un nivel crescut de hormoni estrogeni primiti de la mama in timpul sarcinii sau ca ar fi declansata de modificarile hormonale puternice, necontrolate, din timpul pubertatii. Apoi, se mai presupune ca alimentatia bogata in hormoni feminini, medicamentele antianxioase si antidepresive (cum este Diazepamul) o mai pot declansa sau ca este influentata de aparitia unor tumori ce pot altera echilibrul hormonilor feminini si masculini, precum si de prezenta hipertiroidismului (in care tiroida produce prea multa tiroxina).
Din experienta mea, gigantomastia juvenila a pacientelor mele a fost o consecinta a unei alimentatii nesanatoase si dezordonate inca din copilarie, a unei diete alimentare cu hormoni (pui injectati, de exemplu) si a obezitatii date de un stil de viata sedentar.
Durerea – efect fizic si emotional
La nivel fizic, gigantomastia juvenila are aproximativ aceleasi consecinte precum cele ale femeilor adulte, care sufera de aceasta afectiune.
Dureri la nivelul gatului, de umar si de spate, parestezii, amorteli la nivelul degetelor, dureri de cap – migrene, modificari de postura, urme adanci lasate in carne de bretelele sutienelor, iritatii la nivelul pielii de sub san, intertrigo (infectie mixta strepto-stafilococica in pliurile cutanate), hiperemie cutanata, vene subcutanate dilatate si necroza cutanata, in functie de viteza de crestere a sanilor.
La majoritatea sinilor hipertrofiati si lasati, poate sa apara si un grad de mastoza chistica, datorita drenajului insuficient la nivel vascular si limfatic. Din punct de vedere psiho-emotional, gigantomastia juvenila poate deveni o trauma, mai ales datorita perioadei din viata in care apare – adolescenta, momentul marilor schimbari fizice, in care tinerele sunt extrem de vulnerabile la orice. Mai ales la parerile celor din jur.
Sunt supuse unui stres psiho-social imens si suporta nu doar durerile fizice, ci si izolarea sociala, agresiunile verbale sau, in cazuri extreme, abuzurile sexuale. In timp ce isi doresc sa fie acceptate si sa faca parte din grupurile cu tineri de o varsta cu ele, sunt limitate de aspectul fizic in a participa la activitati sportive sau sociale, isi gasesc cu greu haine, nu reusesc sa-si afirme personalitatea si sa se exprime, iar increderea si stima de sine ajung sa fie extrem de scazute.
Mai mult, transformarile caracteristice adolescentei (care presupun si constientizarea sexualitatii) adancesc frustrarile, iar pe termen lung, instabilitatea emotionala generata de acest cumul de factori se transforma in depresie.
Din acel punct, fara ajutor, isi fac loc viciile (consumul de droguri si alcool) si obiceiurile alimentare dezordonate, care nu fac decat sa adanceasca motivele de nemultumire, rusine si durere, iar din pacate, adolescentele internalizeaza tot si nu gasesc singure solutia. Aici intervine familia!
Ce e de facut
Identificarea timpurie a afectiunii si sprijinul familiei sunt principalele solutii de prevenire a traumei psihice generate de gigantomastia juvenila. Pentru ca, prin atentie si preocupare, se pot observa primele semne de manifestare a acesteia.
Apoi, intervine doctorul care, in urma consultatiei poate stabili un tratament medicamentos pentru reechilibrarea hormonala, in functie de rezultatele analizelor. In prima faza. Ulterior, dupa clarificarea diagnosticului si eliminarea suspiciunilor ca ar fi vorba de alte probleme, procesul de crestere a sanilor este monitorizat aproximativ 6 luni si cand se observa stagnarea, chirurgul plastician decide momentul in care poate face, in siguranta, operatia chirurgicala de reductie a sanilor.
Pentru ca aceasta este singura solutie de corectare a gigantomastiei.
In ciuda scepticismului nefondat al parintilor, aceasta este operatia – exceptie care se poate face in timpul pubertatii pacientelor, dupa o serie de analize si verificari riguroase, in conditii de siguranta si cu efecte pozitive din toate punctele de vedere (in general interventiile chirurgicale se fac dupa perioada pubertatii). Tulburarile psihice si fizice cauzate de gigantomastie pot fi prevenite sau atenuate, efectele pozitive sunt resimtite imediat, iar calitatea vietii este imbunatatita inca din momentul consultatiei, prin eliberarea psihica data de posibilitatea interventiei.
A astepta, in cazul in care sunt intrunite toate conditiile medicale, nu este doar inutil, ci si periculos, mai ales ca nu este vorba de un capriciu adolescentin, ci de sansa la normalitate la care avem cu totii dreptul.
Autor: Dr. Klara Bancila
